Înțelegerea riscului este prima linie de apărare. Chiar și în locurile izolate, departe de coșurile industriale, aerul poate conține microparticule și substanțe periculoase pentru plămâni. Mecanismele naturale de filtrare din organism pot face față unei anumite cantități, dar atunci când volumul acestor elemente crește, iar expunerea este frecventă, mecanismele de apărare ale organismului pot eșua. Identificarea gravității pericolului presupune analiza tipului și concentrației particulelor din aer, precum și a duratei de expunere în locurile de muncă riscante.

Înainte de a alege o protecție respiratorie adecvată, este esențial să minimizați riscul de inhalare a substanțelor nocive. Diverse strategii includ extracția continuă a aerului în apropierea sursei de substanțe periculoase, curățarea regulată și temeinică a zonelor de lucru (evitând aerul comprimat), inspecția și curățarea sistemelor de ventilație și monitorizarea continuă a calității aerului. În plus, feedback-ul angajaților este esențial – dacă aceștia detectează mirosuri neplăcute, manifestă greață, amețeli sau oboseală bruscă, trebuie să părăsească incinta imediat.

Alegerea corectă a protecției respiratorii este esențială. Semi-măștile filtrante, cum ar fi echipamentele de protecție respiratorie, vin în trei categorii în funcție de capacitatea lor de concentrație a filtrului. Este esențial să corelați nivelul de protecție cu mediul. Echipamentele de protecție respiratorie de unică folosință sunt potrivite pentru durate scurte de timp, iar cele reutilizabile sunt ideale pentru operațiunile de lucru în schimburi. Clasele de filtre (FFP1, FFP2 și FFP3) oferă informații despre nivelul de protecție împotriva prafului, aerosolilor și a altor contaminanți.

În timp ce particulele solide fine reprezintă o amenințare semnificativă pentru tractul respirator, anumite locuri de muncă, cum ar fi cele din industria chimică, auto, construcții navale sau pictură, introduc un pericol suplimentar - gaze și vapori chimici. În astfel de medii, baza exclusiv pe aparate respiratorii poate fi insuficientă, necesitând utilizarea semi-măștilor și a măștilor echipate cu filtre de gaz înlocuibile sau filtre combinate care captează atât particulele solide, cât și gazele. Semi-măștile oferă protecție pentru gură și nas, în timp ce măștile integrale oferă o acoperire cuprinzătoare, protejând întreaga față, inclusiv ochii.

Filtrele de gaz și combinate, asemănătoare cu aparatele respiratorii, sunt clasificate în trei clase. Clasa 1 este potrivită pentru locurile de muncă în care concentrația de substanțe nocive este mai mică de 0,1%. Pentru concentrații de până la 0,5%, se recomandă clasa 2, aplicabilă măștilor și sistemelor de ventilație. În mediile în care substanțele nocive depășesc 1% din volumul de aer, clasa 3, care implică sisteme cu ventilator sau dispozitiv de extracție, asigură protecția necesară.

Identificarea tipurilor de gaze de care protejează o mască este facilitată de marcajul de culoare și literele de pe mască. De exemplu, un „E” galben înseamnă protecție împotriva oxizilor de sulf, clorură de hidrogen și alte gaze acide. Între timp, un „Hg” roșu indică eficiența măștii în captarea vaporilor de mercur, iar un „K” verde înseamnă protecție împotriva amoniacului și a derivaților săi organici. Înțelegerea acestor distincții asigură că lucrătorii sunt echipați cu protecția respiratorie adecvată pentru pericolele specifice la locul de muncă.